ia tată hârțoagele cele mai vechi
câte zece foi să zicem și
pe un caiet trece ideile
ce ți se par mai de doamne ajută
că ai dreptate "cu brațul..."
și cum vine o vreme când e vai și amar
de părintele ce nu-și ascultă copilul
să-l conving că nu-i ies din cuvânt
i-am promis că azi îi voi arăta
ce-am salvat de pe primele zece foi
îngălbenite de vreme

#

scara gândului-
sira spinării dumnezeului meu
pe care mă sui
până-n adâncuri de mine
în fiecare zi
să ne privim în ochi fără resentimente
și la o cafea să stăm
în zori
într-o stare de bine

#

dacă n-are ecou
cuvântul tău
înseamnă că e un măcăit
de rățoi amețit
în bălăuca vieții

#

mergi înainte
fără ochelari de cal
să poți privi în urmă
la "umbra" ce se ține de tine
și la urmele care le lași
să știi dacă-s bune*

*din însemnările făcute după verificarea mașinii de scris de către Securitate în urma "turnării" făcute de șeful cenaclului unde citisem "juma` pantum juma` ciubuc" ca reacție la raționalizarea uleiului laptelui și ouălor...
doamne ce tânăr eram și tu cât de mic...