atât de mult încât nu pot respira

nu mor dar nici nu trăiesc

agonizez, domnișoară,

agonizez

De unde vine atâta durere?

nu am răni mortale pe trup

dar, probabil știi, nu rănile dor

ci trădarea ta


Ce fel de absență este aceea în care totuși te simt,

atât de reală, de vie?

Dacă ai ști cât de reci

cât de nebune sunt nopțile

mele

plutesc în derivă, domnișoară

plutesc

Nu, nu vreau să sufăr,

Vreau doar să uit

că nu mai exiști.