Mă simt obosit, compromis, uzat.
Unchiul mă așteapă la poartă,
joacă mingea cu un băiat, alt băiat se
joacă cu nepoțica unchiului, adică verișoara secundară.
Obosit, de la momente de odihnă sărite,
în ultimii 8 ani, umplute cu energizante facile.
Compromisul necesar în relații, la serviciu.
Poate, folosit, cu sau fără știrea mea.
Unchiul e la poartă și eu nu pot să-l întrețin.
Stau în cameră și mă odihnesc
sau ies la euforia ușoară.
Nu mi-e chiar somn, deși, dacă m-aș relaxa,
probabil că aș adormi destul de repede.
O voi face pur și simplu.