o parte din mine...
partea rătăcită... partea de care
de bunăvoie m-am debarasat
din egoism... din masochism... din comoditate
silită de alții... de clasicul destin?

și de ce mi-e teamă?!

prea mult m-am obișnuit
cu felul meu
de a desemna lucruri
... lucruri și stări...
de a fragmenta timpul
nu pot/vreau cu tine să împart
preaplinul intimității?!

mi-e spaimă/ am în sânge frica
de apocalipse... numai de fericire?!
sau prea mult sunt a irealității
a lumii de dincolo de concret?

și

dacă te-aș așeza în golul
dintre mine și mine
te-ai lipi ca și cum...?

am avea 4 picioare... 4 mâni... 2 perechi de ochi... o unică inimă!?

dacă te-aș renega...

ai fi blestemat... poate doar m-ai urî...
doar te-ai elibera
umplându-ți formal existența
cu o duzină de petice cu epidermă și moarte

și totuși

NOI

există cumva prin autosugestie