Azi,
momentul întoarcerii în adio
şi
momentul unui nou început.

Am zidit lucruri pe care le-am stricat
şi
asta înseamnă trecut.

Paşii îmi vor lăsa în urmă
zgomote,
construcţia veche turnată din toţi
şi
din toate relaţiile furişate
în recenzii de cărţi jucate
întotdeauna de alţii.

Şi cuiele uit.
Şi
praful de pe zidurile vechi şi râncede,
şi
amorţeala din oasele obosite
şi încurcate în căile altora.

Azi,
mi-am proptit piciorul într-o nouă linie de pornire:
Iertat.

Cu tălpile goale voi alerga cât mă ţin oasele
prin pagini,
prin zidurile sparte
de un singur cuvânt:
Iertat.