Despre (in)coerenţă sau (diz)armonie

Sub acoperirea anonimatului putem comite nu doar dezinteresate-smerite acte estetice / culturale, ci şi cele mai lamentabile crime (de)personalizatoare. Să ne asumăm, deci, nonanonimatul!

Şi, dacă omul are atâtea stiluri, cum îl vom mai recunoaşte?! Cum se va mai recunoaşte el pe sine?! Este o dramă? Un pact perfid? Numai un joc? Cât de nepericulos? [(Louis Leclerc de) Buffon spunea cândva: „Le style c’est l’homme-même!” = Stilul este omul însuşi! Dar... stilurile?!]

Despre (ne)statornicie

La unii [= mulţi] iubirea rămâne la stadiul de pulsiune pasageră. Atunci, ori redefinim iubirea, ori îi scoatem în afara legii pe făptuitorii de confuzii terminologico-conceptuale!