În golful amintirilor de la mare
Ca o străfulgerare de lovitură-n meclă
Noaptea care vine va avea o oră furată

Aici, toată harababura se dă de-a dura
Rostogolindu-se-n scara Rugului Aprins
Magnetizându-te-n răsăritul şi apusul insular

Vizitiul opreşte căruţa cu pânze albe şi coviltire
În sala oglinzilor de la Nauticala arboradă
Cu un radical, un cal, un motan şi un papagal

Crezi tu că poţi picta aceasta?
Şi dacă da şi dacă nu
Important este că am venit pregătit

Lumini şi umbre pe scară
seară de seară
într-un echipaj nou
ca un pui de lebădă
proaspăt ieşit din ou

Eu ziceam să fie ora 7:59, el, 8:01, în 303,
la etajul 3. La sorţi aţi căzut voi,
cei de la echipajele Speranţa, Apollo
şi Ancora din umbră, cu şefa de echipaje,
domnişoara Augustina...



1.

Între câinii scăpaţi de-acasă
Ieri prin Tomis alerga
Linda cu comoara mea
Pipa lui Magritte pictată
În decor de altădată
De aici, dintr-un condei
Cu o mie de căţei
Intră Dorra în poveste
Înainte mult mai este

2.

Îngerul dimineţii întreabă, ca tine:
"Fac o mie de vorbe cât un tablou?"
Şi Îngerul meu răspunde:
“Depinde de vorbe şi de tablou”
Lucrez acum tabloul
"Autoportret cu ouă de lebădă pe cap"
Sigur că-l pictez aşa cum îl visez
Şi dacă visul vine cu ascultare
Cu mare şi cu cântare
În cercul magic
Magia aşteaptă mâna cea bună
O mână bună, cavalere!

3.

Hai să te văd marinarule
Pe puntea vaporului
Cu pescăruşul pe umăr
Stând de vorbă cu Jumătate de Infinit
Că te-ai săturat de citit
Şi de stat în casă
Şi-ai plecat într-un Voiaj imaginar
Cu o flaşnetă, un papagal, un ziar şi-un zar
Cu 10 pânze albe
Un şevalet şi un valet...

4,

Zi mare astăzi când, acel “cât de curând” înseamnă azi
Când poezia curge prin pălăria poveştii
În picături de ploaie caldă de primăvară
Dintr-un foc, cu noroc, te-ai întâlnit cu Gabriela Mistral
Călare pe un cal, venea, ea, poeta
În urma ei, tot pe un cal, venea Domnul Radical
Calul trăgea în urma lui căruţa cu coviltir
Şi baraca de tir cu arcul lui Ulysse
Trăgând în ţinta cu vise

“Poate aceasta-i veşnicia:
să fim încă
aşa precum am fost odinioară.
Păstrez în amintire gesturile
Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa.
În insula numită Puerto Rico,
odihna copleşită de albastru,
trup liniştit, talazuri zbuciumate
şi-o sută de palmieri, părând o sută
de mame. O fetiţă-n joacă sparse
nuca de cocos, dăruindu-mi apa
palmierului, maternă, roditoare.
Şi niciodată-asemenea dulceaţă
nu am băut, cu sufletul şi trupul.”

5.

Că tot avem vreme
Să ieşim din scheme

Odalisca şi motanul
lebăda şi cormoranul,
ies să cumpere chibrit
pentru pipa lui Magritte

Aşa-i şpilul
De acum o ştie şi copilul
Născut pe 28 martie 1991
Acum ai văzut
Povestea este doar la început…