când ți-am promis să-ți scriu enigmă
nu cunoșteam parfumu-n plumb de zboruri
azi, dezvelindu-ți doar ecoul
singurătatea-și țese-n mine mreje
și mult mi-e timpul fără de lumină
călăuzind pe drumul vieții întuneric,
mi-e existența noapte, Doamne, beznă
adu sperarea cea fără de moarte,
a mea-i pierdută, unde nu știu când,
precum e omu-n joint de după joint
am rătăcit seninu-n buzunare sparte