Trebuie sa fiu fericita pentru ca iubesc? Trebuie? Sau trebuie sa fiu fericita, pentru ca Te iubesc?
…Stau si-mi enumar in minte momentele in care sa fi fost cu adevarat eu, atat cat am ramas, din urma coliziunii cu Ice-Beargul din povestea de la pagina trecuta. Si… nu-mi iese la socoteala decat o simpla, singura data. Am ramas doar un numar dintr-un infinit. O bila neagra care alearga parca, cu unica intentie de-a-si atinge scopul, tinta… groapa. E singurul “fin” care mai inspira adevar. Ispititor de clar… Dar nu! Ca doar nu ne-am nascut Zei, sa ne putem decide soarta, sa ne pastram sinele copil, ca-n primul moment de lumina, sa nu murim putin cate putin, in fiecare zi, din lipsa de iubire, si sa trebuiasca sa fim fericiti… iubire?