Când ruminăm gândurile negative prevalează față de gândurile pozitive dacă mentalul este influențat de stări de dezabuzare și ruminarea antrenează o meditație negativă, iar ruminarea cu lamentații înnegurează spațiile ființiale vulnerabile la scepticism, pesimism și defetism. De aceea ruminarea ar fi necesar să fie supervizată de spiritul și de sinele acestuia care este entitatea cea mai puternică și stabilă a omului, fiind proactiv față de celelalte entități din lăuntrul omului.
Tot ce este proactiv pozitiv generează entuziasmul, încrederea, optimismul și bună-dispoziția, iar tot ce este proactiv negativ provoacă dezabuzarea, neîncrederea, pesimismul și indispoziția.
Proactivul are efect de transsubstanțiere, de transfigurare și de transmutare, iar non-activul absoarbe nimicnicia, inerția, siderarea și 0-urile, mișcă în spațiile sale o formă de nimic camuflat de un gol care prelucrează vacuitățile.
Spiritul este proactiv față de realitatea proprie a unui om cu spiritualitate debordantă și reactivă modelând-o cu substanța sa cu efect de transsubstanțiere și realitatea devine spiritualizată.
Non-etica exilează binele, estetica și viziunile într-o nimicnicie rezonând la goluri, lipsuri, carențe și non-sensuri, se pliază pe etică transformând-o în coercițiu și urmărește să infuzeze în lege fărădelegea și în onestitate venalul și duplicitarul.
Non-etica activează inestetica spărgând estetica ce a căpătat fisuri în contact cu non-etica.
Non-etica amestecă surogatele cu hibridul și cu artificialul și ceea ce rezultă o aplică pe o viață indiferentă la etică, estetică, vocație și sincretism, iar în umbra non-eticii stau meschinul, parșivul și mârșavul care sunt caracteristicile avortonului.
Non-etica absoarbe impuritățile, malițiozitățile, insidiosul și impertinența și devine toate la un loc, se confruntă în om cu etica, așa cum în realitate se confruntă estetica asociată cu construcțiile moderne cu inestetica care colcăie în mahalale în care huzuresc promiscuitatea și depravarea.
Viziunea non-eticii este îndreptată înspre fărădelege, vanal și parvenire, jonglează cu interesul meschin și mârșav din care face instrumente funeste.
Etica stilizată e aristocrația gentileții și conlucrând cu estetica face din înnobilator element ființial exponențial.