cei mai mulți caută în poezie să spună că nu sunt iubiți și iubirea e
ceva de neînțeles, că ei cred că poezia e de partea lor, dar iubirea e
de partea părăsiților și ăia care părăsesc sînt antipoezie, deși,
fără să-și dea seama ăia care vor poezie nu realizează că și ei fac parte
din poezie. în poezie intră tot universul. și respinsul și iubitul
și dracul și dumnezeu și oricine, și eu care fac glovo și nu primesc șpagă.

în poezie verdele poate să nu existe iar albastru poate să fie verde. inexistent.
albastrul poate să fie roșu iar roșul poate să fie muzică, dar neagră.
roșu și negru poate să fie sthendal dar poate să fie un cer de seară cînd apune
inima ta în pragul unei case unde stă ea. că muncești 80 de ore pe săptămînă
și florile se ofilesc pînă i le aduci, iar ea e cu prietenele pe herăstrău. și comanda
glovo e anulată. în poezie poți anula tot fără penalizări și fără să te uiți la lună

că luna e doar un contoar pentru dragoste. dacă e plină e plinuță. dacă e
ac, e pentru vremea cînd tu nu iubeai dar erai iubit, și acum nu mai ești
te-ai împlinit, acum dragostea e pe comandă, vine glovo într-un sfert de oră
nu dai șpagă, dar nu știi că baiatul are poezia lui, e minus 1200 de coco
tu te gîndești că e un hamburger, dar dragostea, dragostea e într-o floare
sau într-o floră din stomacul lui, poate că și el iubește, dar muncește

el cu stomacul gol o visează pe ea, visează o zi liberă să se vadă cu ea dar
nu poate, glovo spune mergi mai departe, acolo unde tinerețe fără bătrînețe
în valea uitării, acolo unde comenzile sunt mai dese și aproape și iese șpagă
acolo undre cartofii prăjiți miros a floare, a iarbă, a altceva decît ulei ars
acolo unde dragostea nu trece prin carne, trece prin amintiri și respirație
comandă dragoste și n-o să primești nimic, comandă hamburger și vine 1+1

ce caută omul în poezie n-o să fie niciodată în mîncare, nici în haine
nici vacanțe. în poezie e doar ce nu găsești nicăieri unde se poate lua cu
bani. în poezie nu e nici trecutul, nici viitorul, nici soarele și luna.
în poezie e momentul în care știi foarte clar cînd ai să mori, cu cine, de ce,
pentru ce. în poezie e sublimul cînd moartea pare doar o partidă de pescuit.