în ziua de probajeni m-a anunţat că vine
cu glas schimbat, insiduos, de prună coaptă.
m-am prins că-i ea, i-am zis: iubire, vino,
te-aştept cu inima ... sculată.
a-nchis. am dat-o iar în bară,
te pomeneşti c-am supărat-o.
am apelat-o. nu mi-a mai răspuns.

frustrat mi-am zis: i-o fi poate ruÅŸine
uitându-se-n oglindă cum arată,
la menopauză intrată
cu bucile căzute în chiloţi
şi ţâţele lăsate...
dar repede, nu fi răutăcios, m-am dojenit,
chiar de-i aÅŸa fii domn
că nu se ştie niciodată...

de o veni, ea vine să se deie toată,
tu pregăteşte-o pulpă de batal
să fie bine marinată, o ţuiculuţă, vin,
grătar, mai taie-ţi floacele albite,
mustaţa fă-o streşină pe buză
şi-ntâmpin-o în prag cu scuză
c-ai ofensat-o...

era-ntr-o miercuri seara. joi, în zori
aud bătăi discrete-n uşă.
intră, îi zic,
atent să nu îmi dea în foc cafeaua...
rămân cu ochi măriţi, tembel,
mă mir ca-n noapte cucuveaua...

e verde, domnule, şi suplă,
cu mere-n sân, cu ochi de mură coaptă
şi simt pe ici pe colo zvâcnituri
ca-n vremurile de-altădată...
păşesc spre ea cu braţele întinse,
face la fel, o strâng, abia mă strânge.
bine-ai venit, şoptesc, ea: sunt dezhidratată,
vreau apă, cât mai multă apă...

e-a zecea zi de coabitare,
de-ajuns să văd că aparenţa-nşeală,
că e frumoasă dar deloc focoasă,
că-mi umple casa de răcoare
şi-i tristă, mater dolarosa...

o ţin în braţe.
îi spun de trandafiri, de crizanteme
şi de căpşunul care-a dat iarăşi în floare,
dar fără conotaţii sexuale ci doar de drag
şi-afară, ca şi lumea, vremea-i rea
şi plouă, plouă...