pisicile, au ele pofta aia de joacă, fără să le pese că fluturii n-au nouă schimburi de aripi
și au privirea mijită, ca a ta
și-i adâncă până în hipnozele care prefac aripile în scrum

d’aia stau cuminte în brațele tale, ocrotitoare precum o placentă,
la fel ca fluturii ce-au să vină, în cocon,
ca să-mi crească o nouă pereche de aripi

***

îmbrățișarea ta repartizată-n doze

îmi este antidot a ochilor hipnoze

mă învelesc în tine, fluture-n cocon

metamorfoza veșniciei-n somn.

e locu-n care aș dormi o viață, două

un rând de aripi, de aș avea vreo nouă

aș da. prizonier mă țină

ochii tăi, în a lor lumină.

spre toamnă, când aripile-s scrum

ne-om lua de mână, alăturea pe drum

spre un apus uitat pe-o plajă roză

pregătiți de-o altă…

metamorfoză.