azi nu te-ar mai trage nimeni pe roată și nici nu te-ar arde pe rug, nici ghilotinat n-ai mai fi și nici aruncat în vreo groapă cu lei; azi nici spânzurat și nici împușcat. știți de ce? nu ar fi rentabil.

condamnarea pe viață e un deziderat, că-i chestiune de roți zimțate și vaselină pe mecanism- și e cu băgare de seamă să nu se spargă conștiințele agățate în nojițe; d’aia e nevoie de manuale ale istoriei în care martirii să fie propuși în categoria “așa nu”.

mai e și chestiune de cultură- că dacă îl execuți pe condamnat, cine mai scrie cărți?