Prin cărțile bune se spune că speranța e doar o întâlnire reușită cu sinele. În lipsa uneltelor pentru o revoluție interioară, ne aruncăm în utopii. Folosind cunoașterea ca amintire. Praxisul ca motor al existenței. Empirism la baza viitorului. Factitatea lumii ne arată cât de nefolositoare ne e rațiunea. E doar un termen din psihanaliză. Amestecată cu ideologia arată ca spațiul unei crime. Instinctul jocului s-a atrofiat. Libertatea individului e un marker al crizei experienței estetice. Acceptată, imposibil de supus unei analizei critice. Frumosul nu mai poate mântui lumea. E încă o constrângere. Iar mântuirea prin inteligență e nefunctională. Prin cărțile bune mor numai femei. Excepție un singur bărbat, prin Evanghelii.