Azi mușc din cuvânt
cu pofta unui alpinist niciodată grăbit.
Îmi așez cu grijă liniștea
în mănunchiuri pe rând.

Azi dinții mi-s ageri,
își caută loc prin cuvinte niciodată sătui.
Îmi gust veșnicia-n silabe,
în foșnet de rugi.

Azi sunt hapsân,
înțărcat de iubire, niciodată destul.
Sărut cuvinte cu tâlc
din văpaia de viață
ce scrie,
ce spune,
niciodată tăcând.