Lumea în care nu-mi ești
e o înveșnicită chemare
la tine în vis
luna-i în flăcări
la mine, pe un fragil tărâm
e-un plâns în așteptare...
simt cum lăstarul izbește puternic
în cioata de salcâm

Prea des îmi umbli prin păr
prea des cad gurii tale pradă
îndestulată emoție
trăită în alb și negru...
Preîndestulată!
***
Parcă-s de-un veac fără tine
de nu mai știu să calc
cum călcam odată
țopăind dintr-un punct în altul
pe hartă!
Azi, înnod povești de dragoste
închisă în casă
oare și visele tale
spală în drumul lor întrerupt alte visări?
că nu mi-e bine!
încă mai dorm sub pernă
c-un voal de mireasă...

Ne suntem ca doi străini vinovați
înjumătățiți în cuvinte puține!