apele-au secat
dar încă mai porți ancora după tine
tot mai cauți adâncul de care să te proptești
acolo unde peștii de piatră nu se zbat sufocați
dacă ai cunoaște tainele abisului
ți-ai lepăda solzii și lanțul ruginit
să lași
bătrâna corabie pe loc de odihnă
dacă s-ar opri vântul
corbii adăpostiți în tine ți-ar arăta drumul
către larg
dincolo de stânci
mai departe de pustiu
să afli izvoarele pe care le porți și tu
ca fiecare
cu tot ce au în ele
de la începuturi
- mirarea dintâi și somnul de pe urmă
prima za din lanț
și primul semn de rugină