acolo-s mormintele
în noapte
par trupuri întinse pe iarbă
călători obosiți care dorm
iar crucile
inși cu umeri lați
veghează
neatinși de somn
privesc către stele
tăcuți
pe piept
numele-și poartă

răpusă de uitare
una-i prăvălită-ntr-o parte
n-are vână să încolțească
nici lacrimă să izvorască
nu icnește
dar în ea vibrează
jalea adunată
la stele nu mai privește
și numele i se pierde
în flacăra tremurândă
a lumânării