Nu există indicii,
miza unui act filantropic,
resentimentul acelei nopți, comise din nou,
ca și cum singurul personaj, extrem de banal,
e acest mim, făurit din ecoul cuvintelor noastre.

Nu există răni metafizice,
colțuri întunecate ale anumitor încăperi,
și poveștile lor despre umbre
și un sens giratoriu.

Nu există tranziții,
ferestre deschise sumar,
acest paradox /
aici, o inimă care bate discret
și acolo, agonia unui vers îngropat sub asfalt,
un fluture alb, după miros.

Doar un tic nervos,
un gest salvator / același act filantropic /
un șir de măști și
impresia stranie că nimic nu e întâmplător,
doar pași pierduți pe un drum fără trotuare...

Se prăbușește un vis inodor,
convenții pe un strat de hârtie,
frumos parfumată.