A dat epidemia-n garduri
Se sting pe capete
Cad din picioare
Ca dinozaurii.

Garduri din metal domesticit,
Împletit ca niște vise îmbătate de somn
Garduri din lemn resemnat
Transpirând motorină
Garduri din nuiele care s-au decis
Să prindă rădăcini împreună...

Triste garduri
Le mănâncă pământul
Gleznele

Mor gardurile
Eliberând aerul dintre ele
Copacii nu mai știu
Unde să-și părăsească frunzele

Gardurile acestea blamate
Pentru toate singurătățile din lume
Gardurile acestea știrbe
Care te lasă să vezi doar ce vor ele
Gardurile acestea nevinovate
Gardurile acestea inutile...

Cineva le furase de mult porțile
Să-și facă rai în curte.