prin moarte cazi în veşnicie
ca papă-bun a viermilor la masă
până rămâne doar masa osoasă
din tot ce ţi-a aparţinut odată ţie

doar un schelet fără carcasă
banal uitat ascuns sub glie
şi biata-ţi hârcă găunoasă
ce s-a crezut izvor de poezie

nici duh nici tatăl nici cuvânt
o existenţă roasă de minciuni
acum pământ pământ pământ

roua din zori ca lacrime s-aduni
la rădăcină de dudăi ce cresc din tine
atâta ca speranţă îţi rămâne
uitaţi de toţi
şi-n dorul nimănui...