Sinergia dintre spirit şi rațiune întăreşte conştiența pe care o prezervă din fața inconştienței şi psihedelicului ce pot asimila tenebrele demonice, pe care o corelează cu conştiința, şi poate activa supraconştientul generând epifaniile ce familiarizează omul cu supra-urile divine şi cu meta-urile transcendentale, care atunci când substituie pseudo-urile, pot modela meta-viața şi supra-omul apropiindu-se din punctul de vedere al desăvârşirii de entitățile divine şi transcendentale.

Sinergia dintre spirit şi rațiune activează supraconştientul care dacă ar conduce omul, i-ar decodifica mecanismele transcendentalului, i-ar suprapune supranaturalul pe natural, sacrul pe profan, apodicticul pe adevărurile sale, absolutul pe concret şi supra-urile peste pseudo-uri.

O minte tenebroasă nu deține mecanisme de control al entităților sale, astfel că în ea se prefigurează non-spiritul şi non-rațiunea care îi activează non-conştiența, non-conştientul şi psihedelicul ce pot asimila sinistrul, obscurul, himerele şi tenebrele, şi pot racorda omul la entitățile demonice, activându-i pervertitorul şi predispunându-l înspre sacrilegii.