Din minuni văzute-aievea,
împletesc acum visarea,
Rânduri se aștern pe pagini,
versuri calde în imagini,
Dăruiesc cu drag la lume.

O copilărie plină
de natură și candoare,
De lumină și iubire
mereu vie,mereu tandră,
Mi-a umplut de vrajă viața.


Simt cum aer pur, de munte,
îmi pătrunde în toți porii
și parfumul lui mă-mbată
alungând din vise norii.

Cer senin se vede-n zare,
verde crud de brazi voinici,
Cai păscând cuminți pe pajiști,
fără case,fără oameni,
Fără zgomotul absurd.

Totu-i vis și armonie
tulburate de-un sărut.
Un pârâu și-o piatră albă,
chiar la poalele pădurii,
S-au îndrăgostit subit
tulburând liniștea zilei,
Cu un tainic clipocit.

Dor de munte-acu mă-ncearcă.
Mă întorc iar în trecut,
Când puteam s-aleg eu clipa
Evadării într-o lume-n care sunt
Un pitic uitat de lume,
Construit numai din lut.