unii oameni nu știu să fie triști
când alți oameni pleacă
mai ales la bătrânețe
nebănuit, diminețile sunt mai lungi
când mai multe păsări albe se îneacă
la margine de oraș
iar nopțile trimit
câte un mort uriaș și ocru
cerșind în fața blocurilor
adormite

dincolo de toate minciunile existenței
există o oră
când pielea noastră din carne de lună
atinge oglinda
atunci
pur și simplu știm

toată viața ne pregătim
de singurătate