Celebrez darul care este viața. Uneori uităm cât de fragilă poate fi și cât de repede se poate schimba totul.
Am întâlnit un rinocer.
Am trecut printr-o experiență neașteptată și dificilă, care m-a făcut să reflectez profund la propriile limite și la felul în care reacționez în situații extreme. M-am simțit rănită, vulnerabilă și copleșită, iar apoi am ajuns la spital pentru a mă asigura că sunt bine. În acele momente, m-am întrebat ce urmează, ce înseamnă totul și dacă voi fi în regulă. Am simțit că am fost protejată, că nu era încă timpul să renunț.

În jurul meu, oamenii au reacționat diferit. Unii au privit de la distanță, fără să intervină, iar asta m-a făcut să mă simt singură. M-am simțit neînțeleasă și poate chiar judecată. Au existat și situații în care am întâlnit atitudini nepotrivite, care m-au rănit și mai mult. Am realizat că uneori oamenii poartă propriile lor conflicte interioare, iar eu, fiind o fire sensibilă, ajung să mă implic prea mult și să devin vulnerabilă.

Între timp, am continuat să învăț franceză și am pus pe pauză orele de canto. Am avut momente de teamă, chiar și față de lucruri mărunte, dar sunt recunoscătoare că sunt în viață și că pot merge mai departe. De obicei, în astfel de perioade, mă reîntorc la muzică și la artiștii care mă inspiră.

Privind înapoi, îmi dau seama că puteam să mă opresc, să spun „nu”, să mă protejez mai bine. Dar am fost curioasă, am vrut să înțeleg oamenii și mecanismele lor interioare. Am încercat să privesc cu empatie, chiar și atunci când nu era ușor.

Veronica, în povestea mea simbolică, ajunge într-un moment de cumpănă, dar este readusă la viață și își regăsește speranța. Iar la finalul zilei, concluzia este simplă: viața continuă, iar eu continui să visez, să învăț și să mă ridic.