Iată-mă, lipită de farmacia de lângă șosea
Iluzia brahmanică, visul apocaliptic,
Cu câteva cuvinte amețite, rachiul toamna
Adunătura plăcută și colorată a acelor zile
Răsună albastru și acum.

Și, totuși, pe undeva nu se mai aude timpul
Poate înăbușit
Muzica divină se pare că a fiert o dată cu vinul
Ceva s-a pierdut printre perdele și panglici înnodate bizar
Poate prins la ciorapii cu portjartier o să găsesc măcar un bilet de adio
Pantofii uzi mi s-au lipit de inimă și deja simt
Că n-ai să mai vii niciodată pe aici.