mi s-a spus de foarte multe ori ca nu ar fi bine sa fac unele lucruri, ca nu ar fi bine sa fiu cum sunt, copilaros si incapatanat, ca nu ar fi tocmai in regula sa ma indragostesc de fiecare chip de inger pe care il zaresc in aglomeratia zilnica de perechi de ochi si zambete. si acum, in acest moment de razvratire va intreb pe voi, cei care aveti impresia ca puteti arunca cu zaruruile sau ca ma puteti schimba: de cand depind eu de voi? de cand maturizarea a devenit obligatorie? de ce sa imi inchid copilaria in cusca de aur a amintirilor sau sa o incui in dulapul cu amintiri prafuite. si peste toate acestea imi arunc ultima intrebare ca pe o ultima sageata inspre voi: de ce mama dracu' sa nu ma indragostesc de tine, de ea, de cine vreau sau de cate ori vreau? e dreptul meu, sau poate chiar obligatia mea, sa ma indragostesc si apoi sa sufar pentru a intelege cu adevarat iubirea. eternul efemer al actiunii de a iubi nu poate fi redus la o amintire, nici macar la o simpla senzatie. la fel cum nu pot fi prinse visele, cum nu poate fi imblanzita libertatea in forma ei pura si la fel cum nu poate nimeni ingenunchea un suflet cu adevarat puternic. nu puteti arunca mantia indiferentei cotidiene asupr tuturor acxestor lucruri si niciodata nu ma veti putea stapani pentru ca nici odata nu veti putea imblanzi ceea ce nu puteti captura..