poemele acestea nu fac decât să-mi dovedească singurătatea.
Maia mă strânge în brațe și atunci înțeleg că sunt mama acestei lumi. că într-o zi fără să fiu conștientă de miracol a alunecat din mine miezul fierbinte și s-a făcut cer, s-a făcut ploaie, s-a făcut visul meu singular.
ea nu mă întreabă de ce sunt mută și oarbă, de ce trag după mine acest întuneric amar.
ea îmi dansează pe suflet ca o balerină albastră presărând din vârful buzelor ei un curcubeu cald.