Din aruncările interioare în labirintul enigmatic al ființei lăuntrice , poetul naufragiază în pliurile sufletului.
Prin zilele elastice ce cuprind dimineți fantomatice se plimbă strigoii lumii – oameni făra gândire care plutesc la suprafața vieții fără să conștientizeze existența.
Viața înjunghiată mișelește de lama cuvintelor moarte , îngroapă logosul ucis de secundele pumnal înfipte în carnea poluată de aerul golului din tine.
Aventura în labirintul eului este proprie artiștilor și introvertiților , iar aceștia se reîntorc la suprafață îmbogățiți cu praful aurifer al cunoașterii de sine.
Golul din sine este umplut cu materia poeziei în cazul poeților , sau cu materia cunoașterii în cazul savanților.
Strigoii lumii – oameni care plutesc la suprafața vieții – nu au adâncimi interioare , sunt goi pe dinăuntru, spectre mișcându-se mecanic printre ceilalți oameni.
Aventura în miezul realității, ca o acțiune spre cunoaștere întreprinsă de oamenii inteligenți, capătă consistență prin încercarea de a explica imanența lucrurilor și a fenomenelor prin revelarea conexiunilor dintre ele cu ajutorul procesului gândirii raționale.
Aventura în transcendent se poate face doar de cei inițiați prin explorarea spațiilor esoterice într-o comuniune a spiritului cu misticul, printr-o meditație în care spiritul se eliberează de corp.
Supranaturalul este o realitate invizibilă suprapusă peste realitatea vieții laice și accesul la el se face prin experiența mistică.
Divinul este o sacralitate imanentă omului,care s-a pierdut prin păcat; de aceea aventura cunoașterii poate redescoperi divinul în om , separând sacrul (puritatea prin virtute, asceză) de profan (laicitatea vieții, pângărire de către vulg a idealurilor sfinte).