Obișnuiam să zic că ceea ce contează este fondul nu forma, dar oare nu câteodată cele doua se amestecă în așa hal încât nimeni nu mai poate să le mai scindeze, nici măcar cei care au divizat atomul ? Ce s-ar fi făcut Poetul fără Formă, ce ar fi devenit Bacovia dacă în loc de :"Ce fără rost/ Trăind/ Gândind / De n-ai fi fost" ar fi scris "Viața ar fi fost o porcărie fără tine'? Și atunci, de ce totuși consideram forma neimportantă ? De ce când primim un cadou desfacem ambalajul si îl aruncam cât colo, neuitându-ne la el, când poate totuși acesta ne spune și el câtă grijă a investit celălat in noi?
Totuși viața nu e un vers sau un obiect împachetat în hârtie strâlucitoare și atunci cum îmi dau seama atunci când ma uit în ochii lui daca plânge sau mă minte?