Am fost odata ...ce-i drept demult..dar am fost fericita!Au fost timpuri cand puteam zbura...Eram un inger...aripile abia imi cresteau..abia invatam sa zbor.
La inceput EL mi-a luat aripile..apoi incetul cu incetul albeatsa orbitoare a hainei...shi intr-un sfarsit mi-a aratat pe pamant casa in kare aveam sa traiesc in urmatorii ani..Nu am reushit sa il intreb Cu ce am gresit...pentru ultima data am zburat..A fost un drum lung Deasupra stelelor..apoi norii shi in sfarshit bratsele femeii care m-a naskut..
Ce coincidentsa..Exact in klipa cand am inceput sa plang datorita despartirii..lumea din jurul meu zambea:Traieste-traieste!!
Ce tampitsi sunt oamenii- m-am gandit in acest moment...
Ce ma enerva faptul ca atunci cand imi aminteam de EL si plangeam...totsi venea si ma cuprindeau..Cu adevarat tampitsi...chiar nu inteleg ca vreau sa fiu singura..sa ma gandesc la el..la aripile mele..care la sigur ma asteapta..daca n-au fugit din urma mea..
Apoi am vrut sa ma invats sa zbor...incercari esuate pana la 15 ani cand am zburat!E drept-cu parashuta..dar am zburat..Din klipa aceea am inceput incetul cu incetul sa uit de Dumnezeu...pana akum..Cind mi-am dat seama ca sunt om shi ca mii dor..Mi-e dor de Moarte...