dacă vrei să respiri în peretele meu o să-ți cioplesc acolo o lume
care să-și fluture steagul simultan cu perdeaua
în zorii timizi cu tălpile goale în baie

dacă vrei să te-ntinzi în zăpadă pe spate o să fac liniște
îndeajuns de virgină liniște încât să-ți încolțească idei
printre degete și urechi odată cu iarba

dacă vrei uite numai dacă tu vrei o să mă mut toată
din poezie-n viață și din viață în piatră
să mă treacă râurile primăvara și eu să nu schimb nimic
pe suprafața-n argilă a iubirii

dacă vrei o să așez sărutul acestei întâmplări cu clinchet
în lăcașul din spatele genunchilor
un strop de frică să se prelingă peste el uneori
când transpiră zborul din mers

obosit de patima sinelui dacă ai vrea te-aș lăsa să cazi în mine
ca-ntr-o prăpastie cu suspensii prinse de sânge
prin piunezele privirii

ca-ntr-o moarte de apoi cu dumnezeul vesel
al nebunilor autentici