Ne-am ascuns
În sufletul unui copac
Altoindu-ne cu el
Până la dezrădăcinare
De sine și de cuib.
Uneori mâinile noastre
Se-mpovărau cu frunze
Ne scuturam speriați
Apoi plângeam de dorul lor.

Mai știi cum e
Să treacă seva
Din cer spre pământ
Prin noi
Așa pe furiș?

Privește în apă
Vezi toporul acela?
Și coada lui
E tot din copac, e tot din pământ.
Mai știe să danseze? Mai știe să zboare?
Promit să nu doară
Mai tare decât putem duce.
Va fi în premieră:
Un topor înfipt în copac,
înfrunzit, înflorit,
Gata să zboare.

Până atunci
viețuim suspendați
La un țipăt distanță de cer.