ea dormea acord cu respirația către lumea dinafară
visa subțire firul melodic din vara în care dansaseră în somn

el o întâlnise tot în somn și-i făcuse acolo o declarație inocentă de dragoste la care ea răspunsese neașteptat de repede, de tulburător și de exuberant, că au alunecat în visul celălalt, ochi peste ochi, zeu peste zeu
ca să-i poată iar cuprinde crupa, să-i strivească sexul de sexul lui și celula ei de gândul lui trecător și dragosea și marea mama și ceva-ul primordial-inopinat tot al ei, a trebuit ca el să adoarmă

murea și se năștea în somn

apoi veneau străzile mici peste care ploua mereu, străzile din ce în ce mai mici, de unde auzeam un soxofonist pierzându-se la mansardă și unde ne sărutam cu miros de apă la end of the road, străzile inexistente unde ne iubeam goi scăpați din mănăstire
ne sărutam și străzi și-un cuvint sub streașina magazinului
antichități
cerșetorul de frig și muza lui cu nume străin, călătorul care o plăcea pe chiuvetă, pe cravată sau în pat, sub plapumă, uitându-se la
televizor
strigând la toți călătorii
la toți aș rea ca azi toată lumea să se iubească pe pietre

(ea scria în vis p apoi i apoi răsturna un t peste un a se uita la r și scria aleatoriu ă)

ca să viseze aveau nevoie întâi de un vis, ca să scriem despre ei, a trebuit întâi să adormim dezacordați și să scriem piatră ca și cum ne-am fi rupt, ca și cum ne-am fi desfrânat într-n sezon timpuriu