stă ghemuită într-un colț. spațiile o înghit. interiorul ei o înghite. se agață de umbre și de câteva linii negre de pe zid. libertatea aceasta o sperie până la moarte. simte că se descompune în mii de particule între care nu mai există nici o legătură. respiră cu plămânii strânși în pumni. o străpung milioane de ace pe dinăuntru ca atunci când se certa cu el. ca atunci când se descompunea sub ochii lui și el nici măcar nu observa. stă ghemuită în colțul ei de lume știind că nu se poate face nimic. niciodată nu a reușit să scape de anulare. și el nu a știut niciodată. nici acum.