Pe muchie de viață

Să nu fii sărac, să nu fii bolnav, să nu fii neștiutor în ale mediciniei... ar fi atuurile oricărui muritor de rând ajuns în spitalul de urgență (spitalul județean) Constanța...
De ce spun asta?! Fiindcă neșansa m-a făcut iar să ajung la spital cu un membru al familiei mele, om tânăr căruia îi venise rău, rău până la un leșin semânând a moarte...
Și salavarea care n-a venit, și apoi spitalul plin ochi de bolnavi...
M-au anunțat copiii de la spital că ginerele meu este intr-o stare critică și cu un taxi am ajuns și eu la fața locului. Lume bolnavă, la cardiologie medicul abia de mai putea respira de câte cazuri avea de rezolvat... Și totuși, cu pricepere si dărurire încerca să afle cauza stări de rău a fiecărui pacient ajuns pe targă la ușa cabinetului... Am răsuflat ușurați, inima băiatului nostru funcționa normal, la neurologie după un examen sumar ni s-a spus că nu aici este cauza leșinului... și iar înapoi la urgență la parterul spitalului... în afara unui ac (branulă) înfipt în mână nimeni nu i-a făcut vreun tratament, o perfuzie cu o fiolă de calciu , magneziu, fiindcă vălurirea aceea a mușchilor indica destul de clar o lipsă de calciu și magneziu, mai ales că inima și capul nu prezentau a fi cauzele leșinului anterior... Nu analize, nimic... Să așteptăm să mai facă o criză spunea medicul de gardă de la urgență si apoi ne vom lămuri ce să-i administrăm...
Între timp, ginerele meu și-a mai revenit, l-am luat acasă pe semnătură, oricum nu aveam de ce să-l las în spital peste noapte, știind că o astfel de criză-leșin cauzată de lipsa calciului si a magneziului nu se repetă imediat, și apoi noaptea în spital e noapte...
Ne-am dus în zori la un cabinet particular, unde medicul știa și medicină și culmea o și practica.... nu numai, ne-a povestit că și el ca medic înainte de a-și deschide cabinetul particular, a pățit același lucru cu mama sa, atunci când a ajuns la spitalul de urgență... dumnealui era medic și a fost tratat cu obrăznicie și neprofesionalism de un confrate mai tânăr tot la secția urgență a aceluiași spital...
Și Doamne, medicina asta - domeniul cel mai frumos-dureros și plin de miracole, în mileniul trei, ajunsă pe mâna unora dintre medici (cu regeret o spun) care au trecut prin facultăți ca gâsca prin apă...
Asta o fi reforma din medicnă, ăsta o fi progresul? Pentru asemenea reforme a trebuit să moară atâta lume în revoluția aia de demult?
Și iar cu regret o spun - cresc prea mult cimitirele, și parcă prea mulți tineri mor cu zile de tot felul de boli ce altădată erau tratate cu succes, ameliorate...

Gabriela Marieta Secu