o să păstrez un celălalt integru până la capătul digului

golful invizibil al inimii se umple de alge reci
dizolvarea lor lentă
lichidul verzui impregnat în atrii
mă schimbă complet într-o figură de apă amară

înot spre celălalt
nu mă aude nu mă mai distinge printre vibrații
epuizez orice particulă de aer
mișcări grele se întind peste mișcările lui
în sensul invers al orelor

pre-simt adâncurile îmi ascund plumbul îl respir
nu știu unde va încremeni ancora

înot alături de el mai departe
mută
cu brațele înconjurând o insulă neagră
aș ridica valuri să îl aducă printre cedri

eu nu mai găsesc scorbura