Nu sunt Păunescu, nu sunt Porumbacu,
Nicolae Dragoș și nici Dan Deșliu,
Fiindcă astăzi Boc doar te mai bocește,
Vreau poet de curte permanent să-ți fiu.

Nu te-ajută Pleșu și nici Patapievici,
Nu, nici Avramescu și nici Liiceanu,
Chiar de-i plimbi aiurea printre nori și stele,
L-or pune pe tine chiar pe Tismăneanu.

Vreau să-ți cânt o odă, să îți cânt balade,
De mă-njură unii, drept mă doare-n șpiț,
De vrei o ușoară, de vrei populară,
Þi le-aduc acasă, nu la Golden Blitz.

Astăzi alianța, da, e destrămată,
Unde-i armăsarul ce-a fost Stolojan,
A slăbit cam tare, a ajuns o gloabă
Care trage-aiurea, la carul tău Traian.

Cu el și c-o muscă atât de aiurită
Ce nu mai știe ce-i miere, ce-i rahat,
Nu poți să conduci o țară destrămată
A cărei frâie din mână le-ai scăpat.

Te uită și-nvață ce face Dumnezeu,
El secetă și ploi îți dă amastecate,
Din turnul Babel, orbit de înălțime,
Pe Tăriceanu-l vezi că-i vinovat de toate.

Tu nu iubești pe nimeni, nu-ți iubești nici țara,
Când îi urăști pe cei din parlament,
Trezește-te odată,că nu-s toți zăpăciți
Să-i amețești aiurea,nu-s un popor dementt.

Te-a-npachetat Elena, tu o credeai din Troia
Și te credeai puternic, simțeai că ești Paris,
S-a destrămat povestea, te rad băieții șmecheri
Care te bagă-n lupte ce-aproape te-au ucis.

Gândește-te că Putin îți suflă în chelie,
Îl muști precum țânțarul pișc-un elefant,
Dar dacă îl mai superi suferă și țara
Iar pe tine poate, te pierdem în neant.

Ai vrut să fi tu Þepeș, să-i tragi pe toți în țeapă
Însă românul are o zicală grea,
Ai grijă Traiane, poate să te-ajungă:
-Cine sapă groapa, cade-ades în ea.