În verde-ți am chipul pe piept
ca o insignă de victorii,
în ceasul de aprilie-aștept
să-nalț cu patimă toți sorii.

Să-mi înfrunzești sub palme
buzele arse de nectar,
alambicat surâs ce doarme,
de care alții n-au habar.

Iar serile să stingem mat
cu un pocal de vin cu rouă,
să-mi scutur părul încurcat
de-a ta privire când mă plouă.

Te-aÈ™ venera ca pe-un poet
dandu-mi iluzii că-s specială,
într-un amestec desuet
de limpezime și-ndoială.