Ce speranțe vom lăsa prima de a sării?
Ceea ce nu am realizat poate nu era necesar.
Ceea ce ne au furat poate nu era al nostru.
La sfârșit, nu, nu va fi sfârșitul nostru,
ne vom lua totul înapoi,
Lăsând dedesubtul nostru,
deasupra altora
murdăria lacrimilor și durerilor noastre,
Doar de departe privim amintirile ce se sting,
Încă suntem calzi de sângele nostru,
cuprinși de vântul ce ne îmbrățișează între timp ce sărim.
Zburând până unde?
Nu vom avea timp de așteptat,
pentru a ne decide, pentru a privi înapoi,
nici dedesubt nu vom privii.
Când sărim vor cădea lanțuri și dureri,
pentru a ne împinge departe,
pentru a ne elibera de culori închise.
Vom continua a trăi dubitând.
Vom continua de a ne îndepărta de ceea ce este sigur.
Vom continua a găsii respirații noi între vânturile ce se luptă.
După aceea nu va fi niciodată la fel,
după aceea vom avea mereu nevoie de noi
și ne vom lăsa a trăi astăzi.
Ce speranțe lăsăm prima de a sării?
Nu lăsăm nici o speranță,
nu lăsăm nici un vis,
nu lăsăm nici o amintire.
Ne vom lua totul,
pregătiți pentru a sării din nou.