De roua dimineții se va așterne-n pleoapă,
Să te gândești la curcubeu;
De gândul nepăsării dume-n lacrimi sapă
Să știi că voi fi pururi eu.

Cu fiecare gând pustiu de umbră rece
M-afund adânc în infinit
Și fiecare bucurie pleacă, trece;
Și-aduce amăgirea la sfârșit…

De va bate-amiaza-n părul tău
Și de un dor pierdut, iar îți învie
Sa știi că pururi voi fi eu
Și umbra ce-ți rămâne ție.

De noaptea-n zi te va atinge
Și un amurg târziu te va trezi mereu
Să știi că sufletul meu plânge
Să știi că pururi voi fi eu…