Fulgii de zăpadă, pe capitală cad,
De Moș Crăciun va fi o noapte albă,
Bucureștenii nu mai știu ce-nseamnă brad,
Vor colinda, cu toți, un pom de tablă.

N-o să-nțeleg nimic, până la vară,
Când pomu-i topit, tabla-i ruginită,
Mesajul care l-au trimis în țară.
Sau mintea mea, bătrână, e scrântită?

Am socotit că-n pom s-ar fi băgat
Bani ce-ar fi-mpodobit un milion de brazi,
Din casa de nebuni parc-am scăpat.
O Moș Crăciun, la noi, e Turnul Babel, azi?

Sunt semeni ce de frig, de foame, mor,
Iar tu bolnav bătrân, la coada vieți-nduri,
Da, nu sunt case, pâine, iar alții e ușor
Să facă planuri, cum fură din borduri.

O, Moș Crăciun, ai misiune grea
Că țara asta-i plină de săraci,
Tu n-o să poți să cari câte ar vrea,
Speranța, însă, să le-o pui în saci