o pornire nestăpânită. nebună, primăvara rătăcește-n mine .
până când și până unde zvâcnirea asta de bucurie? o dimineată nouă îmi bâzâie-n cutie. un bobârnac și bucuria s-a dus. rănită la colț de stradă, mașina mea gonește pe plajă. ceva din mine e-n rana ei. până când voi ascunde adevărul acestei răni? o felie subțire de Tymp, cu clipe uitate în mine, briceag de altoit mărul sălbatec. alb, cum nu se poate de alb. prieteni întunecați . caut în ei gesturi trecute. cui să reclam accidentul și cum? lumină din lumină, văzut, nu făcut, cel de o ființă cu gândul, prin care toate s-au făcut. o pornire nestăpânită să înghit distanțele. apăs pe accelerație până la capăt. opresc brusc. cobor din mașină cu presimțirea că-i vindecasem rana.



Constanța, 8 martie, 2008