S-a rupt din ochi juma’ de iris,
De-acuma vede separat.
Din nas, la fel, juma’ de nară
Adulmecă. S-a supărat !
Din buză tot o jumătate
Sărută, mușcă-n altă parte.


S-a dezlipit și-un deget mai neghiob
Să mȃngȃie de-acum pe alte trupuri.
Piciorul drept, grăbit, o ia din loc
Spre altă stradă, alte așternuturi.
S-a dus un fir de păr, ferm hotărȃt,
Să se lipească de o altă haină,
O amigdală a fugit din gȃt
Să se roșească într-o altă iarnă.
S-a săturat de mine mȃna dreaptă
Și fuge ca să prindă altă mȃnă,
Pȃnă È™i dinÈ›ii parcă mi se ceartă
Și nu mai vor să mestece-mpreună,
O pată de roșeață nu mai poate
Și pleacă înjurȃnd spre altă față
Toate È™i-au strȃns bagajul peste noapte
Și-au început de azi o nouă viață!


ÃŽn descompunere rămȃne unul fără altul
Din doi, se pare, pleacă o infinitate.
O matematică absurdă, se prea poate…
Cifrele fug și tropăie asfaltul…


Rămȃne x, necunoscut egal cu 1,
Care e 0 dacă 2 nu îl mai place,
Se zbate, se chircește, se împarte
Se face fracție, zecime, se desface.


Ieri ai plecat…tot ieri m-am descompus.
Am căutat un rezultat…
Nu iese, nu-s!
Nu sunt ca înainte și n-am cum
Minus sau plus?
Îmi e egal de-acum…