sa ne deschidem sufletele...
nu pt altii,pt noi insine.
sa le golim de sentimente:
ura-verde ghemotoc de ace-
se va pierde'n primul val.
urmeaza fericirea-soarele meu natang-
se va contopi cu marea agitata de trairi.
lacomia si egoismul,tinandu'se de mana,
le voi arunca fara sa le recunosc.
la suparari n'am sa ma uit
o sa le las sa pluteasca in larg.
cand voi ajunge la dragoste-frumosii muguri-
am s'azvarl lacrima ce va umple marea.
atunci ea se va napusti asupra nisipului
unde umbrele noptii n'au patruns inca...
si'apoi marea de sentimente va navali
peste sufletele noastre-nuduri pustii-
echilibrul sentimental l'am obtinut astfel,
dar cum soarele s'a ascuns in mare,
cerul meu s'a inchis.
ce rost mai are sa'mi umplu nudul?