Singuratate, cuib parasit al zambetelor mele
Chitara ruginita, fara corzi,
Siragul vietii mele de margele
Amarul de se rupe mi-l innozi.


Latrat de caini in satul cel pustiu,
O frunza care pica a dojana
Ce am ajuns,ce-as fi putut sa fiu
De sarea ta nu as simti pe rana.


Ma simt ca o biserica zidita
A carei credinciosi in tintirim
La somn s-au dus cu totii, rand pe rand
Doar eu eu ma-nalt spre ceruri parasita.

Zadarnic imi rasuna tril de pasari
Si iarba-n camp ma mangaie matasa,
Eu in tristetea cruda ce m-apasa
Azi ard mocnit,sfarsind apoi in flacari.

30 Aprilie 2006