Scriu acest text pentru rubrica ”recomandate”. De ce fac aceasta? Pentru că trebuie. Azi noapte visam să ajung acolo unde cu greu se ajunge. Pentru mine, pentru alții ușor. Glumesc, desigur, dar am văzut cu toții această anomalie ieri, cînd un text, trimis ulterior la atelier, a fost recomandat pentru un timp. De ce s-a ajuns aici am înțeles, ce nu am înțeles e faptul că un sait precum agonia poate uneori agoniza datorită nouă, celor ce postăm aici.

Îmi fac astfel datoria, așa o simt eu, de a da cîteva informații din cele puține pe care însumi le dețin. Cu siguranță nu mă adresez vechilor agoniști, aceștia au înțeles cum stau treburile pe aici, ci mai cu seamă celor ce intră cu speranță și cu rezerve, celor ce înțeleg atît cît se poate pentru început.

Nu e vorba de trucuri, nu e vorba de relații și interese, e vorba de un regulament autoimpus și căruia cu toții trebuie să ne supunem. Interpretări și explicații sînt și vor mai fi, dar esența contează. De aceea doresc să vorbesc despre esențe.

Pentru cei ce cu inima deschisă postează aici, le recomand să citească regulamentul. Se precizează acolo cum trebuie scris, cum nu trebuie, care sînt condițiile minime, de exemplu folosirea diacriticelor. Bine veți spune, alții nu le-au folosit și sînt recompensați cu steluțe, cu mii de vizite și ranguri înalte. Da, dar această condiție nu a fost de la începutul existenței saitului. A apărut pe parcurs, odată cu dezvoltarea informaticii. La fel multe alte condiții, cum ar fi despre scrierea cu majuscule. Aceasta nu e blămată nici ea de mult timp. Însă cei de acum, trebuie să ia cunoștință. Mi se pare firesc, e urmare a experienței crescute, o măsură luată de cei ce gospodăresc buna funcționare a saitului.

O altă întrebare pe care frecvent și-o pun avizatii ar fi aceasta: ”de ce textele mele bune intră pe la atelier, chiar pagină autor, iar alte texte, mult mai proaste, sînt promovate?” Aici răspunsul e mai complex. Þine atît de obiectivitate, cît și de subiectivitate. Și e vorba de autor și de corector. Două persoane, puse față în față. Dar să fim serioși, fiecare își consideră textul ca fiind bun. Lipsurile nu prea le vede nimeni. Și textele super sînt rare, de aceea se și folosesc acele steluțe. Dacă textele începătorilor ar intra direct pe pagina principală, autosatisfactia ar duce la automulțumire. Personal mai am indecența de a întreba editorul de ce e textul la atelier. De obicei nu se răspunde. Și nu am nimic de reproșat, se ocupa de sait în mod voluntar.

De ce apar texte slabe direct pe pagina principală? Pentru că sînt scrise de persoane cu acces direct, cărora textele nu li se corectează de editori. În acest fel se ușurează munca editorilor pentru a face față provocării. Întrebarea e pusă greșit și în acest caz. Nimeni nu e perfect. Și cei mai mari scriitori au texte bune și texte mai puțin bune. Deci se poate scăpa și un text slab printre cele multe de calitate. Nu trebuie să facem o artă din a sări la gîtul unora doar pentru că au greșit. Important e să scriem bine și să încercăm să fim la înălțimea acestui sait literar.

Ultima remarcă se referă la etică. În primul rînd saitul e proprietate privată. Și proprietarul său îl gestionează așa cum crede de cuviință. Dacă aveți un sait, sau o altă proprietate, gînditi-vă cum ar fi ca un oaspete să vă reproșeze ceva în propria casă.

Îmi cer scuze că am scris toate acestea. Nu suport mojicia, așa că răbufnirea mea e aici. Toți avem dreptate, dar de la dreptate la abuz nu e decît un pas. Am propus mojicismul ca unic curent literar. Și l-am adoptat. Împotriva mojicilor.