alunec iar pe străzile iernii în care te nășteai
picătură stranie de fericire
cascadelor mele aspre și reci

mă preling tacticos în venele tale
zi după zi
viață după viață
las urme de ruj pe ochiul fiecărei zile
mă deșir și mă fac ghem orelor
ariadnă

să nu mă găsească
să nu mă găsească
timpul acela de care fug
îmi spun când îmi așez eșarfa
peste fața aceea nevăzută
în fiecare dimineață când mă trezește
ceasul pus de tine capăt
somnului în care-am visat iar
că nu mă iubeai
și nici nu erai
ancoră bine înfiptă crestelor ascuțite
de dincolo de tăceri