Poezia e umbra unui suflet
Incarcat de speranta,
E valul unei mari linistite
Ce-aduce spre mal adierea
Cuvantului VIATA.

Cuvantul isi trage azi seva din noi,
Dorinta-i e mama,
Iar sufletul tata.
Cuvantul traieste, respira vecie,
Atat cat ideea e vie.

In lipsa ideii devii efemer,
Te pierzi, precum cerul,
Prin ceata si ploi,
Hoinar prin vazduhul
Pictat in culori.

POEZIA ascunde subtil
Un strop de speranta.
Dar ce vezi tu in speranta?
ILUZIE sau VIATA?